alunecăm pe o pantă abruptă
iubindu-ne în sistem pauşal,
eu o biblică, doar, coastă ruptă,
tu femeie întristată de val.

în odăi suspendate aiurea
înstrăinat încep să vorbesc
cu sângele, cu foamea, cu firea
şi cad precum gestu-mi prostesc.

e noapte. din perete doar becul
în nuanţe pastişate-n rugină
focalizează cu-anxietate eşecul
pe care îl numirăm lumină.