între toreador şi animal se trăsese linie.
gata, Doamne, am ajuns.în umbră se topeau idealurile
rostul, coroziv, împlânta halucinant
în culisele oaselor
câte-un nerv

netezitorii, fundamentaliştii necuminţi ai clipei,
îşi propovăduiau stereotipiile

ea îmbătrânea

anii duşi de râpă, arc peste poveşti,
prinseseră miros
de anticariat.
inima-i avea genunchi,
călcâie ades
în memorii fără sens pământul
diluându-i tăcerea

dezacordurile mirării vibrau prin articulaţii
dorul meu ca un tanc rusesc
încheind povestea