se opreşte sângele spre îngândurare
afaceri cu statul fac doar poeţii
ce nu vor în iubire capitolele
să-şi încheie

vedeţi domnilor, patima este o curbă verbală
nu, realitatea nu e visul nostru iar ea
a şi uitat dansul cadenţat al ceasului
ce ne cheamă surd la nemurire
în valul unui pahar cu vin
şi trec peste mine istorii ca un truism
de altfel navetist prin minţile
tuturor

mă opresc şi eu,
tablou cu mine însumi şi alte amănunte,
şi vine vremea să plâng, să plâng mi se face dor
cuvintele se fac sânge, sângele oţet
nu, eu sunt spectatorul
care nu aplaudă
nu plânge